Vezi video aici
Dificultatile economice prin care a trecut societatea romaneasca în ultimii ani nu au ocolit presa. Un domeniu în care supravietuirea nu tine în mod direct de numarul de ziare vandute sau de numarul de abonati. Pentru cine nu stie inca, presa traieste din reclama. Reclama ce poate sa vina fie din zona privata, fie din cea publica. Cand nu mai ai publicitate, mori! E o regula simpla, valabila si pentru presa scrisa si pentru cea audio-video. Evident, asta daca nu te numesti TVR Iasi sau Radio Iasi, unde viata, chiar daca la limita uneori, iti e asigurata de stat.
Intr-un astfel de climat, unele canale media romanesti s-au vazut nevoite sa abandoneze tot ce inseamna deonotologie, principiu, etica mass-media. La Iasi, un astfel de jalnic exemplu este oferit zi de zi de publicatia Buna Ziua Iasi, o fituica al carei comportament seamana izbitor cu gesturile extreme ale unui ins pe cale sa se inece. Teribil de infometati, cei din spatele publicatiei cu pretentie de ziar au pangarit in ultimul deceniu breasla jurnalistilor adevarati din Iasi.
O istorie maculata
Cum s-a nascut hidoasa creatura?
Aparuta in 1997, sub conducerea lui Daniel Nitoi, gazeta Ziua, franciza a cotidianului national cu acelasi nume, editat de Sorin Rosca Stanescu, era ocrotita de “nasul” acesteia, deputatul PNTCD Vasile Lupu.
Administratorul firmei care administra franciza in Iasi era nimeni altul decat Ghiocel Asimionesei, care si-a adus si sotia in societate, o incantatoare doamna, croita dupa chipul si asemanarea sotului Ghiocel. Un an mai tarziu, patronul firmei a descoperit insa ca administratorul, nevasta lui si redactorul sef incasau bani si nu ii raportau la contabilitate. A urmat o amenintare cu plangere la politie pentru delapidare, insa Asimionesei a obtinut rapid, cu ajutorul lui Lupu, franciza ziarului pe numele firmei sale, Delta Asim.
A fost inlaturat si Daniel Nitoi, in locul sau venind ca redactor sef Alexandru Leonte, fiul lui Tudor Leonte, fostul sef al Politiei Rutiere. Ziarul incepe sa se evidentieze prin atacuri dure la adresa potentatilor vremii. Leonte junior a demisionat insa rapid, odata cu directorul Virgil Cosma, care a plecat de la sefia ziarului in urma unui scandal cu tenta sexuala.
Din mai 1999 si pana in noiembrie 2000, directorul si redactorul sef au fost una si aceeasi persoana - Dan Vlas. Acesta si-a facut insa rapid bagajele cand a realizat magariile in care urma sa fie implicat de catre Asimionesei. I-a urmat in post Cristina Hurdubaia. Nici aceasta n-a rezistat prea mult, transferandu-se subit ca redactor sef la… Ziua de Constanta. Functia a fost preluata de Adrian Onciu, o figura cunoscuta in presa ieseana de la inceputul anilor 2000. A abandonat si el functia de conducere a publicatiei, la fel de repede ca si urmasul sau, Florin Antohi, care a plecat in urma unui conflict cu Violeta, sotia lui Ghiocel Asimionesei.
In locul lui Antohi a venit celebrul Alin Tocan, ramas in istoria ziarului drept cel mai de incredere om al lui Asimionesei. Atat de zelos fata de patron, incat sub sefia sa Ziua de Iasi a ajuns primul ziar din oras ai carui ziaristi au fost acuzati public de santaj si chemati in judecata.
Obedienta lui Tocan era explicabila prin faptul ca seful sau ii daduse un colt de paine dupa ce omul abia plecase de la firma Taxicom SA, pe care, in calitate de director, o adusese in pragul falimentului. Tocan a fost cel care, de altfel, l-a luminat pe Asimionesei, invatandu-l cum se fenteaza statul: trecand franciza si editand ziarul prin tot felul de firme, astfel incat sa se piarda urma banilor murdari.
In 2008, s-a renuntat la franciza Ziua si a luat nastere BZI Iasi. De atunci, la sefia publicaţiei s-au perindat oameni care au inceput ca simpli reporteri ai cotidianului: Tudor Leahu, Constantin Mazilu sau Magda Olteanu.
Banii sau manjirea cu noroi?
Metodele cu iz penal utilizate inca de la inceputurile gazetei Ziua de Iasi au luat amploare la mijlocul anilor 2000. Politicieni, oameni de afaceri si din justitie, medici ori chiar preoti erau tocati marunt, zi de zi, in numele unui asa-zis adevar si al unui interes public invaluit in mister. Investigatorii lui Ghiocel scoteau la iveala potlogarii inexistente, sapand nu doar in viata publica a celor incriminati, ci mai ales in cea privata. Erau dezvaluite cu titlu pompos asa zise afaceri necurate, orgii sexuale, betii crancene ori cumplite vicii reprobabile. Adevaruri trunchiate transformau potentialele victime in monstri. Astfel, o amenda infima aplicata unei firme de cine stie ce institutie de control dezvaluia, potrivit marilor justitiari de la BZI, o marsavie de miliarde, menita a-i saraci pe bietii ieseni. Manipuland cititorul de rand, ce inca mai crede in onestitatea intregii prese, Asimionesei si ai lui au bagat spaima in sute de oameni din administratie ori afaceri. Ce conta ca acestia isi vedeau de treaba lor? Atat timp cat punga nu li se deschidea pentru patronul de la BZI, nimic din ce faceau nu era cinstit. Urmau articole cu titluri bubuitoare, uneori chiar obscene, si, bineinteles, mereu “in exclusivitate”. Bezeistii formulau adrese peste adrese catre toate forurile de control, cerand executarea “ordinarilor” in numele legii si al cetatenilor. Manjiti pe toate partile si bombardati periodic, celor care intrau in malaxorul BZI nu le ramaneau decat doua optini: fie sa reziste cu stoicism si sa se lase calcati in picioare la infinit, fie, mai simplu, sa-si canalizeze atentia financiara catre Asimionesei, asa-zisele potlogarii fiind transformate ulterior de jurnalistii BZI in fapte onorabile, ba chiar in gesturi de un altruism iesit din comun.
Exemplele de acest fel sunt cu nemiluita, insa cateva au devenit antologice.
Cazuri de manual
Povestea primarului din Tomesti, Stefan Timofte, poate fi introdusa in manualele de jurnalism la capitolul santaj de presa. Porcit timp de doi ani in fel si chip, edilul s-a transformat in personaj pozitiv peste noapte.
„Primarul Stefan Timofte si prietenul sau, Antonel Adomnicai, personaj cercetat penal in Dosarul Piatra Sparta, care se refera la prejudicierea bugetelor a zeci de comune, au pus la punct o reteta mafiota menita sa confiste integral bugetul si patrimoniul comunei Tomesti. La Primaria Tomesti, toate licitatiile privind incheierea unor contracte de zeci de miliarde sunt castigate de acest Antonel Adomnicai, care apoi imparte profitul cu primarul, a carui familie a adunat astfel o avere uriasa in ultimii patru ani”,
titra, sub titlu “Cartelul hotilor”, pe 20 noiembrie 2008, cotidianul Buna Ziua Iasi.
Sub aceeasi semnatura, Sorin Pavelescu, de fapt pseudonimul folosit de redactia BZI, ziarul continua seria atacurilor.
“Primarul comunei Tomesti, Stefan Timofte, mai sta pe functie doar pentru ca Prefectura este condusa inca de un liberal. Nu mai putin de trei hotarari emise de Consiliul Local Tomesti si trei dispozitii de punere in aplicare a acestora sunt nule de drept. Prin urmare, potrivit Legii 215/2001 privind administratia publica, in aceasta situatie Consiliul Local se dizolva, primarul isi pierde mandatul, dupa care ar trebui organizate alegeri anticipate”,
tuna acelasi fantomatic Sorin Pavelescu, pe 12 ianuarie 2009, sub titlul “Primar demis pentru spaga”.
In cele din urma, primarul Stefan Timofte a cedat si a platit. Cat? Numai el si Asimionesei stiu.
Dupa reglarea de conturi, primarul corupt s-a transformat brusc in edilul perfect. Cel care l-a umplut cu noroi a avut grija sa-l curate odata ce serviciile i-au fost rasplatite.
“In ultimii ani, comuna Tomesti, aflata in coasta municipiului Iasi, a facut pasi repezi catre urbanizare, modernizare. In curand, aceasta comuna administrata de un primar tanar liberal in suflet, dar si in practica, Stefan Timofte, nu se va deosebi foarte mult de localitatile limitrofe sau periurbane din tarile vest-europene, orasele folosite in special ca zone rezidentiale de clase de mijloc care lucreaza sau fac afaceri in marile metropole. Asta deoarece primaria nu a ratat nici unul din programele europene destinate modernizarii infrastructurii, fie ca a fost vorba de reteaua de aductiune de apa sau canalizare, gaz metan, asfaltarea drumurilor, reabilitarea retelei de iluminat, gestionarea problemelor de mediu etc”,
se arata in articolul intitulat “Comuna cu cele mai multe proiecte”, semnat de Constantin Mazilu pe 21 ianuarie 2010.
In aceeasi perioada, numarul politicienilor si oamenilor de afaceri intrati in vidanjele BZI a fost pe potriva setei de inavutire a lui Ghiocel Asimionesei, adica fara masura.
Patronul Kosarom, Neculai Apostol, cel al Pieta, Constantin Comanescu, ori deputati de la toate partidele in frunte cu Relu Fenechiu au fost spurcati in fel si chip. Marii, dar efemerii jurnalisti de la BZI au pus pe tapet pana si viata personala a unor medici sau magistrati care au indraznit sa fie, fara vina lor, repartizati ca judecatori in procesle pe care le avea Asimionesei. Santajului financiar i s-a alaturat de-a lungul timpului si cel moral. BZI a devenit locul in care iţi turnai colegul de birou, seful sau rivalul. Cu un simplu email anonim trimis la redacţia ziarului iţi reglai conturile. BZI a incurajat si incurajeaza delaţiunea, balacareala, turnatoriile de tot felul! Documentare jurnalistica, verificari din mai multe surse? Povesti!
La fel ca si primarul Tomestiului, unii nu au rezistat presiunii. Asa i s-a intamplat proprietarului firmei de taxi RVR. Dupa ce ani la rand a fost etichetat cu epitete care de care mai mizere, atacurile au incetat brusc in 2013, simultan cu aparitia in paginile ziarului a unei reclame fix la respectiva firma de taxi. Asadar, binele ieseanului de rand, scos in evidenta in articole de tipul “Mafia galbena de la RVR”, “Caracatita RVR pregateste un nou tun” sau “Atitudine de mardoi”, a fost uitat simultan cu plata taxei de protectie. Bineineteles, daca Radu Norocea va inceta sa cotizeze, dejectiile BZI la adresa lui vor reincepe cu furie proletara.
Condamnat pentru santaj de presa
Daca unii au cedat santajului, altii s-au mentinut ferm pe pozitie. Ba mai mult, au contraatacat. Inca in 2005, Parchetul National Anticoruptie a declansat urmarirea penala impotriva a cinci angajati ai cotidianului Ziua de Iasi. In fruntea lotului se afla chiar Ghiocel Asimionesei, suspectat ca ar fi incercat, prin amenintari si santaj, sa obtina contracte de publicitate de la mai multi oameni de afaceri. Plangerea impotriva lui a fost depusa de avocatul Mihail Vlasov, in numele unui grup de oameni de afaceri locali, intre care se remarca deputatul Relu Fenechiu, liderul liberalilor ieseni. La acea vreme, procurorii aratau ca ziaristii le-ar fi solicitat celor in cauza sa incheie contracte de publicitate cu redactia cotidianului, suma ce ar fi trebuit incasata prin aceasta metoda ridicandu-se la aproximativ trei miliarde de lei vechi.
In ianuarie 2013, a venit si sentinta: judecatorii Curtii de Apel Cluj au decis sa il condamne la inchisoare pe patronul din umbra al cotidianului Buna Ziua Iasi, Ghiocel Asimionesei, acesta primind o pedeapsa de trei ani inchisoare cu suspendare. Magistraţii l-au mai condamnat la doi ani cu suspendare si pe fostul redactor-sef Alin Tocan. In plus, judecatorii au decis ca Asimionesei sa achite unora dintre cei pe care ii spurcase despagubiri de sute de milioane lei.
La inceputul anului, inocentul Ghiocel publica in Buna Ziua Iasi un comunicat de presa in care sustine ca este nevinovat.
“Instanta Curtii de Apel Cluj a parafat astazi casatoria politicului cu justitia!. Ne vom adresa Curtii Europene a Drepturilor Omului si, cu siguranta, adevarul va iesi la suprafata in cele din urma, pentru ca exista dovezi clare de care instanta nu a tinut cont”,
sutinea plangacios condamnatul Asimionesei.
Judecatorii au hotarat ca Asimionesei si firmele care au editat Buna Ziua Iasi sa plateasca daune si altor oameni de afaceri: Ion Budeanu, administrator al societatii Coselli, Constantin Soranescu, Traian Dobre, Anghel Stanciu, Danut Prisecariu si altii.
Nici alti jurnalisti de la Buna Ziua Iasi nu au scapat cu fata curata. Constantin Mazilu, bunaoara, a fost dat in judecata si de fostul director al Spitalului Parhon, prof.dr. Adrian Covic, tot pentru calomnie, dar si de fostul deputat Traian Dobre, ba chiar si de primarul Gheorghe Nichita. In acest din urma caz, paradoxul este cu atat mai mare cu cat intre Nichita si Asimionesei a existat o calda prietenie vadita timp de multi ani. Asta pana cand nici macar primarul n-a mai putut satisface pretentiile fiananciare ale cuplului Asimionesei.
Cine este Asimionesei?
Pe lamga santaj, sau, mai bine zis, sub protectia acestuia, Asimionesei este expert si in falimentarea unor firme, falimentare care i-a adus alti bani. La un moment dat, se stia ca patronul BZI si familia sa detineau acţiuni la 27 de firme, majoritatea cu datorii mari catre stat. Un raport de control intocmit in 2007 de Finante scotea in evidenta ţepe de peste un milion de euro trase statului de patronul BZI. Pentru a ascunde aceste datorii, Ghiocel ba a radiat unele firme, ba le-a mutat aiurea prin tara, la Caras Severin, Botosani, ba chiar la Cernavoda ori Bucuresti.
Pe de alta parte, si falimentarea unor societati i-a adus bani patronului BZI. Un exemplu clasic de devalizare a unei intreprinderi este cel de la Retrom Pascani. In 2003, Ghiocel Asimionesei si Daniel Gherasim au cumparat pe nimic, de la AVAS, renumita fabrica infiintata in 1979. Cei doi falsi investitori au impovarat unitatea cu datorii uriase, apoi au cerut intrarea in insolventa. De altfel, in 2010, salariatii de la Retrom au cerut ca Ghiocel Asimionesei sa fie anchetat de Comisia de abuzuri din Parlament. Angajatii il acuzau la acea vreme pe patronul BZI de lucruri foarte grave: evaziune fiscala, frauda si nerespectarea contractului de privatizare a societatii.
Acelasi Asimionesei a falimentat insa si alte firme: Ceproplast SA, Atom Service SA si Uzina Mecanica Filiasi, aceasta din urma fiind o firma ce ar fi putut produce armament si munitie tip NATO, deci ar fi avut sanse de a obtine profit consistent. Privatizata in 2006, societatea a adunat datorii de 840.000 de euro catre stat si multe alte restante catre creditori privati.
Tepele trase in continuare de patronul BZI au continuat. In 2006, el a cumparat, in urma unei licitatii aranjate, un teren foarte valoros in Roman. Apoi, printr-o sumedenie de hocus-pocus-uri, terenul a fost impartit si plimbat prin hartii in asa fel incat, la final, dupa ce s-au scazut sumele achitate anterior, Asimionesei a ramas cu teren de 10 milioane de lei.
Pe lista celor inselati de Asimionesei se inscrie si concernul E.ON. Un document emis de firma germana arata ca, la mijlocul lui 2010, una dintre firmele lui Ghiocel “uitase” sa onoreze o comanda de sigilii antiefractie pentru care luase deja banii. Motiv pentru care E.ON trimitea ultima somatie.
“ Conform evidentelor noastre, figurati cu intarzieri pentru cantitatea de 17.900 bucati, in valoare totala de 17.363 RON. Va atenţionam ca este ultima concesie pe care o facem...”, anunta somatia E.ON.
Interesant este si faptul ca somatia trimisa de E.ON era destinata special lui Rares Neamţu, indicat drept reprezentant al Media Pro Distribution si director executiv al BZI. Aceasta firma aducea din spaţiul ex-sovietic acele sigilii si le vindea catre E.ON, in mediul iesean fiind cunoscuta afinitatea lui Rares Neamtu pentru afacerile cu rusii. Acelasi Rares Neamţu a fost acuzat de primarul din Cotnari ca l-a santajat pentru a aranja o licitatie de 6 milioane de euro. Neamtu n-a contrazis direct afirmatia primarului din Cotnari.
“Eu nu ma ocup de firme, eu nu ma ocup cu constructii. Eu ma ocup cu ziare. Daca spune ca m-am dus sa-i propun ceva legat de-un ziar, poate... sa vedem ce spune. Dar de constructii, habar n-am”,
sustinea Rares Neamtu.
Numai ca documentul emis de E.ON arata ca Rares Neamtu mintea si ca de fapt era mana dreapta a lui Ghiocel Asimionesei si parte in multe dintre afacerile necurate ale patronului BZI.
La nivel de Iasi, tunurile date de Ghiocel inca sunt proaspete in memoria celor informati. Celebra este obtinerea parcarii din fata Garii, afacere care, la vremea aceea, a starnit un mare scandal. Tot o parcare a fost si motivul ruperii fratiei de cruce intre Asimionesei si Gheorghe Nichita. Santajistul de la BZI si-a dorit parcarea din fata cinematografului Victoria, insa nici macar primarul nu i-a putut-o da pe tava pentru ca golania ar fi fost prea evidenta. Asimionesei nu a acceptat insa refuzul si a starnit razboiul cu Palatul Roznovanu, razboi ce continua inca, fara a avea ceva in comun cu binele iesenului. De altfel, patronul BZI a castigat deja pe un front in fata lui Nichita: si-a construit ditamai vila fara autorizatie. Pana acum, nimeni n-a indraznit sa i-o darame sau macar sa-i ceara sa intre in legalitate.
Adio, bunuri!
Creditorii care il vaneaza pentru a-si recupera diverse sume de bani au constatat ca nu mai au ce executa. Averea imobiliara a lui Asimionesei a ajuns in decurs de un an la fiul sau. Lichidatorul firmei “Atom Service” din Cernavoda a reusit sa obtina atragerea raspunderii pentru Violeta Asimionesei, insa Cartea Funciara a comunicat ca bunurile sotilor Asimionesei tocmai fusesera trecute pe numele fiului, caruia i-au vandut si apartamentul cu 4 camere, cateva terenuri si masini. Casa din Bucium a fost transferata pe numele lui Claudiu Florin Asimionesei, in varsta de 27 de ani, imediat dupa ce patronul BZI a aflat, in 2011, ca va fi executat. Asimionesei si-a pus astfel la adapost toata averea dupa un proces pe care il pierduse la Tribunalul Constanta si dupa ce Garda Financiara Iasi incepuse un amplu control la cele 27 firme administrate direct sau prin interpusi, la cererea DNA.
Si alti angajati ai BZI au incercat sa scape de executorii judecatoresti. Salariilor lor nu pot fi poprite pentru ca, in conformitate cu Administratia Finantelor, unii angajati nu au nici un venit. Este cazul editorului Constantin Mazilu. Citam dintr-o adresa a Finantelor, emisa in februarie 2013.
"Din verificarea bazei de date privind persoanele fizice realizatoare de venituri care au domiciliul in muncipiul Iasi, domnul Mazilu Constantin (...) nu figureaza in evidentele fiscale cu venituri din salarii sau asimilate salariilor, venituri din activitati independente, venituri din cedarea folosintei bunurilor sau venituri din activitati agricole".
In treacat fie spus, Mazilu conduce o masina Toyota, locuieste intr-un apartament ANL si, desi pare greu de crezut, are o familie de intretinut.
Legati de „plantatie”…
Fie din cauza crizei economice, fie pentru ca, in ceasul al doisprezecelea, s-au trezit, cei mai multi oameni de afaceri ieseni au refuzat sa mai cotizeze la buzunarele fara fund ale lui Asimionesei. Asa se face ca, in disperare de cauza, o reorientare grabnica s-a impus: BZI si-a concentrat simturile asupra banului public. Unul dintre cei vizati a fost Cristian Adomnitei, presedintele Consiliului Judetean Iasi, institutie ce are in derulare diferite contracte pe fonduri europene si, in general, un rulaj mare de bani. Pentru ca Adomnitei s-a aratat insensibil la ghioraitul de mate al BZI, dusul cu murdarii s-a pornit la comanda. Practic, de la inceputul anului, nu a existat o singura editie a BZI in care Adomnitei si directori din subordinea CJ sa nu fie balacariti in cele mai diverse moduri.
Atunci cand nu gasesc subiect de atac direct, pseudo-jurnalistii BZI recurg la rubrica de barfa, acolo unde scriu orice le trece prin cap sau viseaza noaptea. Acest lucru e recunoscut chiar de unul dintre jurnalistii de la BZI.
“Dam la barfe ce ne vine prin minte, ca da bine la Asim. Ce conteaza daca e real sau nu? Oricum nu conteaza ce scriem noi, titlul ni-l pun sefii si ei ne umbla si pe texte. De cele mai multe ori titlul nici n-are legatura cu textul. E pus doar asa, ca sa atraga atentia. Problema-i ca apare semnatura noastra. Eu ma tem sa nu fiu dat in judecata. Ni se spune ca ni se va asigura apararea, dar ma gandesc ca mai degraba ni se asigura un sut in fund”
– jurnalist BZI.
Daca stapanul Asimionesei plesneste de atata bine, “sclavii” sai nu o duc la fel. Cu program de munca zi-lumina, ei sunt platiti cat sa nu moara de foame. Iar daca alti colegi de pe domeniu prind cine stie ce exclusivitate, Fereasca Dumnezeu! Sanctiunile financiare curg cu duiumul. A munci pentru Asimionesei echivaleaza, practic, cu o condamnare la sclavie. Multi ar pleca, dar nu au unde, fiindca in mass-media ieseana reputatia de a fi lucrat la BZI e cea mai proasta referinta. Asa ca raman pe „plantatia” lui Ghiocel, adancindu-se, cu fiecare articol scris, intr-o mazga cleioasa din care nu vor mai iesi niciodata.
Capacitatea de a discerne, tot mai rara
Printre consecintele pe termen lung ale stilului de presa practicat de BZI se numara inclusiv destabilizarea echilibrului in stat. Jurnalisti adevarati trag un semnal serios in acest sens.
Telefon Robert Turcescu: “Exista si vor exista intotdeauna jurnalisti care vor sti sa-si faca meseria si insi nimeriti in aceasta profesie care vor incerca intotdeauna sa capete avantaje financiare de pe urma acestei profesii practicand aceasta infractiune numita santaj. Problema e ca practica santajului in presa din Romania incepe in ultimii ani sa capete aspectul unui atentat la ceea ce inseamna ordinea de drept in stat, devine periculoasa. Ne aflam inrt-un moment periculos, santajul nu poate fi oprit in aceasta perioada, nici de autoritati politienesti, nici de cele judecatoresti, pentru ca el capata diverse forme si exista foarte multa inventivitate criminala in aceasta zona. Cred ca numai breasla jurnalistilor la un moment dat, intr-un efort teribil, in succesul caruia, sincer sa fiu, nu cred, mi-l inchipui asa, intr-o forma ideala, ar putea la un moment dat sa devoaleze practicile de asa tip santajist din presa si chiar sa arate punctual catre personajele care practica acest tip de infractiune”.
Robert Turcescu mai spune ca 80 la suta din populatie este manipulata si ca doar 20 la suta dintre cetateni sunt capabili sa filtreze corect informatiile.
Telefon Turcescu: “Eu cred ca gradul de cultura si de intelegere a actualitatii pentru foarte multi dintre conationalii nostri este extrem de redus. Traim imtr-o tara in care nici nu tb sa faci eforturi foarte mari, din punctul de vedere al politicienilor, pentru a manipula populatia, pentru a o manipula din punct de vedere sentimental chiar, cum se intampla in perioadele de campanie electorala . Deci sa nu ne facem iluzii ca publicul din Romania este un public educat, capabil sa inteleaga, la un moment dat, ce se intampla in jur. El este captiv, este dresat de catre mijloacele de informare in masa sa se comporte intr-un anumit fel in raport cu informatia pe care o primeste. Este un public captiv, ca dovada ca de foarte multe ori dureaza incredibil de mult timp pana cand se trezeste la realitate in legatura cu ceea ce i se intampla”.
Mai mult decat santaj
Potrivit dictionarului explicativ al limbii romane, santajul este “constrangerea exercitata asupra cuiva prin amenintarea cu divulgarea unui secret compromitator sau prin alte mijloace de intimidare, cu scopul de a dobandi in mod injust un folos pentru sine sau pentru altul”.
Ceea ce face condamnatul Ghiocel Asimionesei este insa chiar mai mult decat un santaj. Practicile asa-zisilor jurnalisti de la BZI ii murdaresc si pe oamenii cinstiti. Mai mult, prin modul lor de a actiona se pateaza nu doar pe ei insisi, ci dau cu noroi si in ziaristii care continua sa creada in principiile unei meserii cu care se mandresc.
Priviti cu atentie aceasta imagine (foto Constantin Mazilu). Personajul din fotografie este seniorul editor al BZI-ului. Orice comentariu suplimentar este de prisos…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu