Fost director RATP: "Şantajiştii de presă mi-au pus numele şi numărul de telefon pe o casă de toleranţă pentru că le-am cerut să achite biletele de tramvai"

Noi relatări în faţa judecătorilor arată cât de fără Dumnezeu este patronul BZI, singurul ziar din Moldova acuzat oficial de procurori de şantaj prin presă. 

Fostul director RATP a povestit judecătorilor ce dramă a fost pentru el şi familia sa faptul că a cerut ziarului de şantaj să achite o datorie. „Mi-a apărut poza pe prima pagină cu o casă de toleranţă şi numărul meu de telefon o vară întreagă”, a povestit Neculai Abălaşei. Cum soţia şi copii au intrat în panică, şeful RATP de acum 10 ani s-a întâlnit cu omul de încredere al lui Ghiocel Asimionesei, Alin Tocan, pentru a cere explicaţii. “Răspunsul a fost că va continua, că de ce l-am dat pe mâna poliţiei pentru datoria de 53 de milioane”. Era vorba de contravaloarea călătoriilor făcute de angajaţii BZI (fosta Ziua de Iaşi). Practic, Asimionesei avea pretenţia ca oamenii săi să se plimbe toată ziua cu tramvaiul sau troleibuzul dar să nu plătească nimic pentru asta.

Calomnii şi hoţii şi pentru autobuze

Celălalt direct de regie loclaă de transport a avut şi el parte de acelaşi tratament. Asta chiar dacă şeful Autobuzul SA, Mihai Giubernea, fusese coleg cu omul nr., 2 de la BZI, Alin Tocan, şi păstraseră relaţii bune.
Bălăcăreala lui Mihai Giubernea a început atunci când a solicitat fostului ziar Ziua de Iaşi (actual BZI) publicarea unui anunţ de angajare la rubrica mica publicitate în ziua de Iaşi. „Ei au mărit anunţul şi l-au facturat ca reclamă, pe care am refuzat-o la plată”, a arătat Giubernea maniera haiducească a oamenilor lui Ghiocel Asimionesei.

A urmat o avalanșă de "articole" negative, consturite pe informaţii culese oficial de la Autobuzul SA dar interpretate după ureche de ciracii lui Ghiocel. Asta chiar dacă se purtase o discuție de lămurire cu fostul coleg, Alin Tocan. „De exemplu, cifra de afaceri a firmei creştea, în ziar apăreau cifre negative. Că suntem în faliment. Tocan m-a ameninţat, că mă bagă undeva, cu un limbaj golănesc. Am plătit restanţa, dar am refuzat să mai recurg la annţuri la ei”, a spus Giubernea.
Fostul director al Autobuzul a explicat magistraților cât de departe mergea BZI cu minciuna doar-doar îl vor obliga să mai achite niște bani: "Dădeau titluri de genul „Mihai Giubernea nepotul primarului Simirad a primit mită spaţii comerciale”. “Astea sunt nadevăruri, pentru că nu sunt rudă cu Simirad şi nu am luat mită”.

Campanie de compromitere condiţionată de nişte vin

Ca să le fie clar judecătorilor ce hram poartă cei de la BZI, fostul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean în perioada 2000-2004, MIhai Gabriel Popescu, a povestit prin ce-a trecut el. Pentru că a avut "tupeul" să ceară BZI achitarea chiriei pentru spaţiul pe care îl primise de la CJ (după o înţelegere a lui Ghiocel cu fostul preşedinte de consiliul, Vladimir Tănăsoiu, înţelegere tolerată şi de următorul şef de CJ, Lucian Flaişer) Popescu s-a trezit cu o avalanşă de lături în cap. 

Campania negativă nu a încetat nici când Popescu a acceptat să nu mai ceară bani ci să se acorde în schimbul chiriei publicarea de anunţuri ale CJ. Bonus, Asimionesei a cerut pentru o firmă apropiată obţinerea unei licitaţii de reparare a drumurilor. „Pentru că nu am fost de acord, mi-a spus, ce-o să te mai .., ca o ameninţare, pe un ton iritat”, a povestit fostul şef al CJ Iaşi. L-a întrebat pe Asimionesei ce are cu el. „Mi-a spus că dacă-i dau nişte vin de la Staţiunea de Cercetare Viticolă nu o să mai scrie despre mine. Nu a mai scris de mine doar după ce am plecat de la Consiliul Judeţean”.

80 de controale la o singură firmă chemate degeaba de BZI

Titel Sinescu, patronul firmei de construcţii IASICON, a povestit şi el că a ajuns să fie bălăcărit după ce a refuzat "publicitatea" în ziarul de şantaj. Atacurile au fost concepute atât la adresa sa, a firmei, cât şi împotriva familiei. “Atacurile continuă şi în prezent”, a spus Sinescu judecătorilor.
Atacurile erau pe toate fronturile. Pe de o parte denigrau firma, care ar efectua lucrări necorespunzătoare. Apoi abordau muncitorii de pe şantier să-i determine să vândă materiale de construcţii. “Mi-au trimis toate instituţiile statului de control pe cap, peste 80 de controale, soldate fără constatarea vreunei nereguli”.

Sinescu a declarat că nu ştia ce să mai facă. „Partenerii de afaceri mă ocoleau de frică. Eram fotografiat la evenimente, mi-au afectat sănătatea. Îmi trimiteau cu regularitate oferte de publicitate şi de pace”.